Revelatie

Tot ce ştiu până acum e ca pot sa fiu foarte sensibila,că pot suferi enorm,că pot avea dureri de nedescris,că pot avea lacrimi din cele mai amare şi fierbinţi,că pot avea unul din cele mai tari urlete,cu unul din cele mai ascuţite ecouri..dar toate astea,doar atunci când sunt doar eu cu mine,în camera mea,în cel mai izolat loc,în cel mai intunecat colţ,...pentru că lumea nu se opreşte pentru strigătul meu,nu se inneacă cu lacrimile mele,nu surzeşte din cauza strigătelor mele..ea pur si simplu e rece,nepăsătoare.

Am mai învăţat că atunci când ies pe stradă,trebuie să-mi rujez  zâmbetul,să-mi fardez ochii acolo unde sunt prea roşii sau prea umflaţi,să-mi astup cicatricile ,să-mi leg capul pentru a putea ţine fruntea sus.Că nimeni nu trebuie să ştie dacă sunt sau nu slabă în interior,fiindca oricum ei vor profita.Aşa cum fac cu toate lucrurile pe care le ating. Azi am aflat că le pot trimite mii de mesaje,că le pot da sute de bipuri când rămân fară credit şi am nevoie de ei.....oricum vor suna doar când vor avea nevoie,că vor da mesaj doar când se vor plictisi,când îi va durea ceva. Dar ce nu ştiu restul e că,după fiecare moment de slabiciune mă trezesc mai tare,că fiecare cicatrice mă face mai încrezătoare,că fiecare lacrimă căzută mă face mai puternică,îmi curăţă privirea...şi îmi luminează drumul.