Merg de cateva ore pe acest drum, printre frunzele astea. Ce ciudat...primăvara da sa vină, dar aici sunt frunze de toate culorile: verzi, galbene, roşii, portocalii, negre...ce-i cu frunzele astea-n drumul meu? Si nu ştiam ca exista astfel de frunze...negre. Bate vantul atat de tare, mi se face frig si sigur am sa racesc, dar imi protejez inima de raceala, fiindca te păstrez în ea si nu vreau sa patesti nimic rau.
Aud şoapte cum ca, vremea de pe drumul asta o pot controla eu...defapt dacă sufletul meu ar plange, aici ar ploua...torenţial. Sa-nteleg ca...am toamna in suflet, dar nu orice toamna, ci una neagră. Asta nu inseamna decat ca totul moare incet inauntrul meu, si nu e atat de bine...unde voi ajunge in ritmul asta?
Deja m-am uitat de cateva ori inapoi, si te-am vazut. Imi tremura inima...stateai nemiscat in mijlocul drumului, nu stiu daca mi-ai citit biletul. Eu l-am lasat pe masa, pe oglinda, pe geam...peste tot, si sper ca l-ai gasit si ca ai citit printre randuri. Raceala asta vine treptat, de aia prima oara mi-au inghetat ochii, si te-ai intristat cand m-ai vazut pe mine...cu ochii de gheata, cu lacrimile...Stii ce-am facut cu lacrimile? Mi-am spus ca daca voi sta pe spate, ele vor curge inapoi sau cel putin se vor duce inlaturi. De asta n-ai vazut nicio urma a lacrimilor. Dar, ce sa stii tu despre noptile mele , despre ce se intampla cand singuratatea ma alege, cand intunericul ma insoteste. As vrea ca atunci cand ma voi uita inapoi tu sa-mi zambesti si sa te aflii exact in spatele meu, atat de aproape, asa cum este coperta unei carti de paginile ei...si sa-mi vorbesti, sa-mi spui ca m-ai inteles, ca ma crezi, si ca ma vei crede mereu ca te iubesc doar pe tine, ca nu caut pe altcineva, ca nu mai simt nimic pentru nimeni, ca restul sunt simplii prieteni, ca te vad doar pe tine oricine ar incerca sa ma faca sa vad altceva, as vrea sa ma crezi...Dar mi-e frica sa privesc si sa te vad din nou, asa departe. Mi-ar fi din ce in ce mai greu sa fac urmatorul pas, si urmatorul....Acum cand stau si ma gandesc mi se face pielea de gaina: pe strada mea urmeaza iarna. Asa e firesc, nu? Toamna, iarna..si odata cu iarna, inghetul. Odata cu inghetul...nu nu vreau sa-mi inghete inima ! Acolo te tin pe tine, cel putin pana la granita caci apoi....nu, nu vreau sa-mi imaginez. Vreau sa cred ca te pot avea pentru totdeauna !
Vad o banca parasita, poate ar trebui sa ma odihnesc, dar, nu ! Voi merge neintrerupt pana la destinatie, pana la o alta eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu