9 sept. 2013

Trenul...

Detest trenurile ! Mai ales pe cel care pleaca seara din gara ta, cu scopul de a ma duce cat mai departe de tine. Mai exact cu o ora jumatate...adica o eternitate departare de tine. Ma plimb cu acest tren de cateva luni bune...cateodata il ador, alteori il detest ! Il ador cand te poarta pe tine dragul meu, cand te poarta pe aceste lungi brate de fier si te aduce la mine, in pragul casei mele. Dar acum il detest, il detest cu atata sete incat nimic nu ma mai incanta. Nici macar privelistea acestor lungi brate de fier care isi fac drum pentru a intra in munti...acesti munti care ma despart de tine. Sunt egoista ! Admir peisajul doar cand acesta ma poarta catre tine, in rest totul imi pare stricat, tocmai de aceea tavanul alb al trenului pare interesant. Abia astept momentul in care trenul acesta ma va purta catre tine o data pentru totdeauna, atunci cand niciun tren nu va mai conta, nicio distanta nu se va gasi intre noi.