21 nov. 2013

Oglinda trecutului....

     Azi m-am uitat in mijlocul ramei dreptunghiulare cu marginile rotunjite, cu fire de culoarea aurului tatuate pe marginile lor. Atingand-o cu varfurile degetelor, ceva din interior ma trage cu putere...si acolo..acolo intalnesc o fetita blonda cu ochii verzi, care tresare din iarba inalta culegand cateva flori cu codita mai lunga,pentru mama ei ca mai apoi aceasta sa-i faca o coronita de printesa, o vad si acum cu rochita ei alba cu bretele crete..bretonul drept si codite prinse cu clame in forma de fluturasi cu arcuri. Scumpa de ea sare intr-un picior sperand ca fluturasii aceia sa o ajute sa zboare catre cer. Ii vad teama de a nu cadea in lac, de  a nu ajunge odata cu serpii si alte vietati pe care le-a spionat cand a intrat in parcul acestabpe poteca dintre lacuri..ma asez langa ea stand pe spate, si vad inocenta ei, zambetul ei cand gaseste nori in forma de floare, catelus sau inima. Dorinta ei o cunosc pentru ca tocmai vorbea cu florile acelea,cand eram in spatele ei , se viseaza profesoara de copii orfani,viseaza sa aibe un print care sa o iubeasca mai sus de toate si care sa-i impleteasca coronite de flori frumos aranjate, viseaza ca printul ei sa se joace cu ea jocuri de mai de demult...visa un print fara casel, unul ca oricare altul.
     O vad cantand, o vad bucuroasa...mi se umple sufletul auzindu-i glasul. Ma face sa ma simt pasnica din nou..sa ma simt impacata, totul cu ajutorul acestei fetite ce e tot timpu vesela. Dar brusc un aer rece ma trage inapoi...iar oglinda se sparge..unde sunt eu acum..pajistea a disparut si in locul ei apare acest zid  rece in care mi se reflecta chipul obosit. Unde este tot ce aveam candva, tot se speram, toata inocenta, totuuul.
  As vrea sa pot intra din nou aici. Sa sparg geamul apoi sa nu am cale de intoarcere, sa raman aici, aici doar aici. Fiindca mi-e dor de mine, cea de acum un an...mi-e dor de teluri, de prietenii dezamagiti, te tot si de toate.
    Tocmai de aceea aleg sa scriu intr-una...sa scriu despre orice si oricine. Aici imi las sufletul si durerea in speranta ca le voi uita intr-un final.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu