M.am trezit azi, pe malul acesta atat de singura... am pierdut tot! Desi pana acum, ii spuneam mandra cuiva " iubirea mea " , azi pentru mine iubire este doar un cuvant...este excesul mortal al unui element chimic periculos...iubire este de azi...nimic. Nu spun asta cu aroganta...dar din cauza oarbei iubiri, ma aflu azi aici, langa focul acesta de amintiri, pe un mal complet uitat de lume. Nu stiu ce este mai grav...ca am pierdut tot ce aveam in numele unei iubiri, sau ca m.am uitat pe mine prin rafturile acestui sentiment, ce si.a facut loc in mine mai bine de un an...
De ce trebuie sa se intample asta? De ce sa sacrific absolut tot, pentru cineva care nu.mi apreciaza sacrificiul...si de asta azi am pierdut tot, am crezut ca e de ajuns sa.mi vand sufetul putrezirii, si ca imediat cum voi face asta, el ma va rascumpara cu orice pret, ca ma va scoate din amalgamul acesta inutil acum...inutil si intunecat.
Ma vad nevoita sa.I spun iubirii ca am schimbat tot..ca m.am schimbat pe mine, ca nu mai respir in universul asta...ma vad obligata sa.I amenint parfumul de fructe si crini, sa.I murdaresc rozul... sa nu.si mai doreasca vreodata sa.mi calce pragul sufletului cu atata indarjire ca atunci...ba chiar deloc, da sa nu mai vina niciodata.
Pacat ca nu.I pot porunci sufletului meu sa.si tina usa mereu inchisa...sufletul meu e ca un ocean, uneori e un forfot de viata, alteori un morman de gunoaie. Si acesta lasa pe oricine sa.si sterga picioarele inauntru, sa arunce aici tot ce are, si apoi sa plece. M.am obisnuit cu mirosul sufletului meu mucegait.
Spun ca m.am trezit la viata fiindca, acest complex " iubirea" m.a aruncat intr.un somn asemanator cu moartea...dar pana si mortii revin la viata, nu.I asa ? Eu m.am trezit acum...cand ma gandesc, nici n.a trebuit sa cobor in adancul pamantului, sa ma transform in bucati de pamant, in care sa fie saditi crini albi. Nu...a fost de ajuns sa iubesc din tot sufletul, cu toata daruirea! Oare o pasare phoenix, de cate ori renaste din propria cenusa ?
Azi regretele mi s.au tatuat pe piele, iar fumul amintirilor arse s.a scurs incet, pe un alt continent. Azi mi.am rujat un zambet, si mi.am desenat niste ochi mari si verzi...defapt nu..nu a fost nevoie de nimic de genul asta! Azi am iesit cu chipul lipsit de culori artificiale, azi mi.am intins colturile gurii mai mult ca de obicei, si am ras din adancul sufletului.
Primavara aceasta, renaste absolut tot..iar sufetul meu e gata pentru venirea acestui anotimp..e gata pentru mirosul de flori si trifoi ud...e gata pentru nou, e gata pentru adevarata viata !
De ce trebuie sa se intample asta? De ce sa sacrific absolut tot, pentru cineva care nu.mi apreciaza sacrificiul...si de asta azi am pierdut tot, am crezut ca e de ajuns sa.mi vand sufetul putrezirii, si ca imediat cum voi face asta, el ma va rascumpara cu orice pret, ca ma va scoate din amalgamul acesta inutil acum...inutil si intunecat.
Ma vad nevoita sa.I spun iubirii ca am schimbat tot..ca m.am schimbat pe mine, ca nu mai respir in universul asta...ma vad obligata sa.I amenint parfumul de fructe si crini, sa.I murdaresc rozul... sa nu.si mai doreasca vreodata sa.mi calce pragul sufletului cu atata indarjire ca atunci...ba chiar deloc, da sa nu mai vina niciodata.
Pacat ca nu.I pot porunci sufletului meu sa.si tina usa mereu inchisa...sufletul meu e ca un ocean, uneori e un forfot de viata, alteori un morman de gunoaie. Si acesta lasa pe oricine sa.si sterga picioarele inauntru, sa arunce aici tot ce are, si apoi sa plece. M.am obisnuit cu mirosul sufletului meu mucegait.
Spun ca m.am trezit la viata fiindca, acest complex " iubirea" m.a aruncat intr.un somn asemanator cu moartea...dar pana si mortii revin la viata, nu.I asa ? Eu m.am trezit acum...cand ma gandesc, nici n.a trebuit sa cobor in adancul pamantului, sa ma transform in bucati de pamant, in care sa fie saditi crini albi. Nu...a fost de ajuns sa iubesc din tot sufletul, cu toata daruirea! Oare o pasare phoenix, de cate ori renaste din propria cenusa ?
Azi regretele mi s.au tatuat pe piele, iar fumul amintirilor arse s.a scurs incet, pe un alt continent. Azi mi.am rujat un zambet, si mi.am desenat niste ochi mari si verzi...defapt nu..nu a fost nevoie de nimic de genul asta! Azi am iesit cu chipul lipsit de culori artificiale, azi mi.am intins colturile gurii mai mult ca de obicei, si am ras din adancul sufletului.
Primavara aceasta, renaste absolut tot..iar sufetul meu e gata pentru venirea acestui anotimp..e gata pentru mirosul de flori si trifoi ud...e gata pentru nou, e gata pentru adevarata viata !
