Viața ne poartă pe aripile ei, așa cum valurile fierbinți ale mării iși poartă bărcile...uneori în derivă, și alteori într-o direcție precisă. Nu știu cum se face, dar azi marea mea a dat înapoi, și m-a aruncat în largul ei, în derivă...În jurul meu e totul albastru, deci am o mie și una de oportunități, o mie și una de decizii. Pot alege orice direcție, una care să fie a mea..să rămână pentru totdeauna, până la țărm.
Mai stiu si ca sunt singura in largul acesta albastru inchis. Cateodata mai zaresc, coada unor rechini ce se invart in jurul meu, privindu.ma ca pe o prada, numai buna de devorat, de sfasiat, de distrus....
Deja am ales o directie demna de urmat..in departare vad creasta unui mal, sunt sigura ca acolo e refugiul creat pentru mine, refugiul meu, locul meu de odihna....
Mai stiu si ca sunt singura in largul acesta albastru inchis. Cateodata mai zaresc, coada unor rechini ce se invart in jurul meu, privindu.ma ca pe o prada, numai buna de devorat, de sfasiat, de distrus....
Deja am ales o directie demna de urmat..in departare vad creasta unui mal, sunt sigura ca acolo e refugiul creat pentru mine, refugiul meu, locul meu de odihna....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu