Curand am sa parasesc orasul acesta...ca si cum nimic de aici nu mi.ar fi de folos.. De fapt, in ce fel ar trebui sa.mi fie? In afara de tatal meu, bunica , mormintul mamei si al bunicului... Nu am ce lasa in urma! Am vandut tot...si am pierdut intreg castigul. Ca si cum nu ar fi de ajuns...inca ma caut pe mine. Si am sa ma gasesc...am sa ma gasesc in alta parte...pe acele plaiuri intinse la care tind de atata vreme. Renunt la arcul carpatic, care ma tine captiva de atatia ani...care nu m.a lasat sa privesc de la distanta, orasul omului care odata imi era iubit... De.as putea lasa aici si mirosul greu al mucegaiului din suflet...mirosul gunoiului ramas in urma dezastrului ce mi.a disecat inima...ce i.a inundat camerele cu sange imbaxit de pelin...oare am sa pot vreodata? Tanjesc dupa aerul curat ce.mi strabatea inima, altadata...vreau sa fiu din nou eu! Eu copil inocent, ce nu cunostea raul...ce traia fara sa realizeze cu adevarat, " de ce oamenii aia au pus capacul peste chipul mamei mele...de ce bulgarii aceia galbeni ii lovesc cutia..?" naivitatea mea..parte din mine m.a lasat goala, fara nimic de atatea ori...de ce mana mea il impinge pe omul iubit, iar inima il cheama, il striga...il incatuseaza cu venele sale, precum o planta agatatoare. Ahh cate am de lasat aici...dar asa voi face...imi voi lasa aici dorul, inima..tot. Curand am sa parasesc orasul acesta...valea aceasta a plangerii care m.a ingropat incetul cu incetul in alta lume. Fac asta fara regret..nu am de ce sa port in suflet funinginea ce se impleteste cu fulgii de zapada de aici..n am sa port nimic. Plec eliberata, impacata..singura in cautarea propriului eu pierdut undeva in lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu