Un alt tren..

Trenul in care ma aflu, a oprit intr-o gara putin mai mare decat cea in care a inflorit iubirea noastra. Privirea mi se opreste asupra cuplului de pe peronul acesta. Ei se saruta imbratisati...ei imi amintesc de un 'noi'. Un 'noi' care a murit acum mult timp...o notiune ce crestea cu fiecare puls al inimii, cu fiecare tren albastru ce se oprea in gara...cu fiecare intalnire, si reintalnire...cu fiecare atingere, fiecare sarut.
Mi-am amintit din nou!
Trenurile acestea blestamate, mi te arunca iar si iar in fata ochiilor, in amintiri vii...si inca nesterse!

In drum spre casa

Azi ma aflu in drum spre casa...spre casa mea din munti. Da...acolo unde am deschis prima oara ochii, sa vad lumea asta blestemata.
Suna ciudat sa-i tot spun asa
...'casa mea din munti' dar asa e, arcul carpatic o tine captiva intr-o vale a plangerii...numita asa de ani buni. Motivul? Poate, din cauza lacrimilor copiilor, sotiilor, parintilor care si-au pierdut fii in c:aile subterane, in minele acum aproape inchise...in lumea aceea fara cer.
Azi ma intorc acolo..si mi-e sila. Nu stiu ce ma ingrozeste mai tare, ca in dimineata aceasta inca eram nedumerita daca sa ma urc sau nu in trenul acesta, sau ca nu am spus nimanui ca zilele acestea poposesc la umbra Parangului.
Ma duc desigur pentru scopuri egoiste...mai am inca cateva lucruri de strans. Altfel inca as fi dormit in patul meu calduros.
Ma duc desigur si pentru oameni, prieteni, familie...da familie. Ieri am vorbit cu ei...e ciudat, vorbim rar si putin. Nu-i nimic...vizitele mele vor fi si ele rare si scurte. Ceva in genul 'vin azi ..si plec maine' chit ca drumul e lung cat 6 ore.
 Intr-un fel abia astept, imi tremura sufletul gandindu-ma la cate amintiri ma vor dobora cand voi pasi in gara aceea plina de amintiri.
Si acum...prefer sa uit!
Calatorie placuta, mie!