Nostalgie...

Vreau să fiu iar copil ! Să mă trezesc mâine la ce oră vreau din dimineaţă, să alerg în bucătărie unde bunica deja găteşte. Să-mi legăn picioarele pe scaun, fiindcă aş fi prea mică pentru a ajunge jos. Să mănânc pâine cu dulceaţă şi un pahar mare de lapte, sau ceai îndulcit cu miere. Şi să nu-mi pese...să nu-mi pese de mustăţile de lapte, şi nici de dulceaţa şi margarina adunată în colţul gurii. Să nu-mi pese câte felii de pâine mănânc şi câtă dulceaţă pun pe ele. Să mă grăbesc să-mi spăl dinţii şi să-mi iau din dulap cele mai lejere haine. Vreau să o las pe bunica să-mi prindă iar două coditie, să-mi pună în păr clame cu fluturaşi pe arcuri. Vreau să mă certe, să mă înveţe iar să împletesc din flori coroniţe şi să fac iepuraşi din batiste. 

Mi-e dor de inocenţa copilăriei mele. De sufletul meu de copil ce încă îşi aştepta mama la geam, deşi ştia că ea nu mai era... Mi-e dor de zilele lungi de vară petrecute la grădina bunicilor, de orele petrecute în cireşul bătrân şi de felul în care bunica striga la mine să cobor, de teamă să nu cad. Mi-e dor de fraţii mei ! De copilăria noastră împreună, de 'turnul cere vârf' , de joaca noastră de-a bucătăria şi de delicatesele pregătite de ei. Mi-e dor de grija lor, de faptul că ştiau cine le strică roboţeii şi îi ascunde în vaza cu flori. Îmi lipsesc jocurile noastre inventate pe loc, şi felul în care stăteam singuri de poveşti până ce tata venea de la muncă. Mi-e dor de furtuni...acele furtuni la care ne alineam toţi trei în pat, admirând fulgerele. Prea devreme viată ne-a despărţit, fiecare plecând pe un drum al său...
Tot ce ştiu azi...e că îmi doresc să fiu iar copil, sau să port măcar pentru o zi inocenţa şi lipsa de griji de altădată