Azi

Azi e o zi specială! Nu...nu e vorba de vreo aniversare sau un eveniment deosebit. Azi e special, fiindcă știu că am realizat lucruri de care altădată nu m-aș fi crezut capabilă.
  Am decis să privesc în trecut doar pentru a desprinde lecții, doar pentru a vedea ce este prioritar pentru mine, și ce au spus acțiunile mele despre mine. Care au fost oamenii care m-au abandonat, și care au fost cei ce au rămas lãngă mine. Cine mi-a trădat încrederea și cine nu mi-a înșelat așteptările.   Azi privesc în trecut pentru a-mi măsura puterea, hotărârea, siguranța de sine și încrederea în Dumnezeu, care de altfel nu m-a abandonat niciodată! El și câțiva prieteni numărați pe degetele de la o mână. Nu știu de unde am avut puterea de a-mi face bagajele, și de a pleca departe. Nu știu...dar am avut-o acum un an și ceva. Am plecat fără lacrimi sau regrete. Am plecat și atât!
  Acum un an pășeam singură, fără ca cineva să-mi susțină brațul, într-un loc nou, printre oameni noi, cuprinsă brusc de o singurătate acută. Dar iată-mă azi....aici! Cu visul împlinit și o parte din mine recuperată!
  Azi e pentru toate momentele în care am obosit, pentru toate momentele în care eram la un pas de a ceda. Pentru zilele în care am căzut și pentru acele zile în care m-am ridicat.
 Azi e pentru toți cei care mi-au pus piedici, pentru toate vorbele urâte...pentru " Nu zic nimic...poți pleca! Dar nu crede că ai să te poți întoarce aici, să te ținem fără să faci nimic" sau " O să ajungi să-ți vinzi trupul pe traseu, asta o să ajungi!".
  Pentru asta, sunt azi în picioare, și nu numai. Trecutul m-a învățat să caut iubirea adevărată, și o voi găsi! Indiferent cât de obositoare ar fi zilele mele, mă voi odihni în brațele bărbatului iubit. Am învățat să tac, să păstrez secrete și să fiu selectivă când îmi aleg prietenii. Am făcut și greșeli din naivitate, nepăsare și dorința de răzbunare. Au fost lucruri de care nu sunt mândră, și lucruri pentru care sunt încântată...și din ambele am învățat că lupta mea interioară între ce îmi doresc cu ardoare și ce știu ca e corect, nu va înceta prea curând. Dar că e cu mult mai important să-mi salvez sufletul ascultând ce e corect, fiindcă inima, urmând-o, te aruncă la final într-o bezna a singurătății, fie între cei patru pereți ai camerei, fie intr-o mare de oameni...sau și mai rău, te cuprinde lângă omul iubit. Și nu știu ce doare mai tare, să renunți la ceva ce-ți face rău, fiind tot ce-ti dorești, sau să șchiopătezi o viață, după resturile putrezite ale unei iubiri moarte de mult, sau mai rău...a unei iubiri ce a existat doar în mintea ta.
Azi e pentru că sunt independentă, pentru munca depusă, pentru lacrimile din toiul nopții, pentru " Rezistă, încă puțin și ajungi acasă, să nu știe nimeni sufletul tău!" , pentru lacrimile văzute de alții, pentru singurătatea nopților reci și liniștea serilor de vară.

Da, azi e special pentru mine, fiindcă am avut puterea de a scrie despre asta! Azi e special, știu ca peste ani, privind în urmă, nu voi simți altceva decât pace și voi putea spune : "Da, am reușit!!!"
 Si voi realiza ca nimic nu a fost în zadar, nici măcar lucrurile rele....