27 sept. 2015

Draga inima...

Te iert dragă inimă! Si da, ştiu ca nu asa încep scrisorile de obicei.
Te iert pentru ura, pentru iubire necondiţionată...te iert pentru linişte, pentru nebunia zilelor de toamna. Te iert inima, pentru ca te deschizi si te oferi asa...oricui.Nu...nu eşti uşoară, vreau sa spun ca te iert pentru faptul ca le spui tuturor ce ascunzi în tine, si unii nu merită, iar alţii te folosesc doar. Te iert pentru ca te implici prematur, pentru iluziile tale...pentru ca tanjesti după imposibil.
Inimă, te iert pentru naivitatea ta puerilă, deşi ai răni adanci necicatrizate...si alte cicatrici pierdute în atrii si ventriculi. Te iert pentru lipsa ta de răbdare, te iert pentru lipsa de tact si pentru ritmul tău uneori alert, alteori pierdut.
Te iert draga mea si te apreciez. Apreciez faptul ca tu crezi ca vei găsi iubirea adevărată. Si o vei simţi inimă, o vei trăi si o vei împarţi la doi...va fi reciprocă si reală. Asta te pot asigura. Tu continua sa bati pentru tine. Continua sa aştepţi!
Alina-ti asteptarea si bucura-te draga mea inima, găseşte-ti bucuria in orice lucru mărunt. Fii fericită cu puţin, vei fi surprinsă cand vei primi mult. Multumeste-te cu ce ai, chiar si atunci cand pare ca nu ai nimic. Vei primi totul candva... 
Inima, ne stim de asa mult timp si te cunosc atat de bine! Stiu cand si de ce bati cu putere, stiu ca simti ca ceva nu e bine si te lupti draga mea...te lupti sa faci ce e bine. Vad ca ideile tale sunt imprastiate prin aorta...iti  vad si iti simt lupta. Lupta ta, e si lupta mea iar la sfarsit vom castiga.
Te rog sa nu ma parasesti! Eu te pastrez in piept pentru eternitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu