Dacă aş avea puterea de a da timpul înapoi, pur şi simplu nu m-aş întoarce !

   Trecutul este o carte închisă de-a mea. Când am spus că uit am minţit! Nu pot uita...

Am şi azi imagini vechi ce se derulează cu rapiditate pe fundalul lacrimilor din serile reci.

  Imaginea mamei în sicriu, imaginea unui mormânt peste care au trecut şaisprezece ani... şi mai apoi uneori imagini pline de violenţă, de strigăte, de dorinţă de a muri, de depresii. Imaginea unui om cândva iubit.Acolo...acolo la omul iubit am pierdut cel mai mult. Defapt nu, la capitolul ăla am pierdut tot, nici măcar eu nu mai eram „eu”. Aşa am decis că nu e potrivit să întorc nicio pagină, nici să le rup pe toate, nu.... nu am încheiat un capitol pentru a începe altul..nu în aceiaşi carte. Am închis doar cartea, am aşezat-o pe rafturile sufletului meu. Acolo e toata viaţa mea, toată experienţa...de ce să le arunc?

  Am învăţat pe pielea mea totul, am învăţat ca poţi pierde multe, am luat decizii greşite ştiind că sunt greşite, le-am luat pur şi simplu trăind consecinţele până la oase. Nu pot schimba, şi nu-mi pot şterge memoria, nu pot anula imagini şi întâmplări de atunci...nu pot. Şi dacă aş avea această posibilitate, nu m-aş întoarce. Am devenit ceea ce sunt azi, tocmai datorită lucrurilor pe care le-am trăit...deciziilor bune sau greşite, momentelor si locurilor potrivite sau nu, evenimentelor triste sau fericite...azi sunt eu datorită acestor lucruri.

  Am spus des că altfel ar fi fost viaţa mea, dacă acum cinci ani gândeam ca acum. Da, cu siguranţă era altfel! Dar am învăţat din toate...nu sunt dispusă să repet greşeli. Acum sunt dispusă doar să construiesc lucruri bune,încă adun experienţă şi voi aduna mult timp de acum înainte.