Despre iubire...

E ciudat să spun că e un loc gol în patul meu. Pentru că, această lipsă este mai mult decât un loc gol în pat. E vorba despre un loc gol în suflet, în viață, în brațe. E o legătură pe viață, un suflet pe care îl lipesc de al meu, un suflet cu care devin una. Cu el vreau să trăiesc, să îmbătrânesc, să ne plimbăm nepoții în parc, și de ce nu, strănepoții. Asta vreau, și nu mă grăbesc. Pot aștepta toată viața sufletul care să iubească ce iubesc eu, care să iubească cum iubesc eu. El nu trebuie să fie bogat, nici vreun Adonis rătăcit. El trebuie să fie suficient de motivat să urce zidurile sufletului meu ( căci acum ceva timp, decisă să nu mai primesc pe nimeni..am zidit ușa) să fie dornic să-mi afle sufletul și să-l iubească. La fel voi face și eu, la fel îi voi descifra sufletul, îl voi iubi. Diferențele dintre noi să ne completeze, să ne facă să apreciem, să simțim. Să avem și discuții contradictorii, ca mai apoi să gasim o soluție, sa zicem " suntem împreună în asta" , să ținem cont de sentimente,de dorințe,  de ce e important pentru celălalt, de împrejurări, de situații, de noi. E real cu puțină muncă, cu implicare, cu iubire....

 Da, iubirea aceasta vreau să o întâlnesc...iubirea care nu moare niciodată! De fapt, așa e iubirea adevărată !

"Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă necuviincios, nu îşi caută propriile interese, nu se irită. Nu ține cont de răul suferit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul."