Bine ai venit! Turul acesta printre ruine va fi scurt si concis. Pe parcurs ai te rog grija la podeaua de gheata și încearcă să fii atent la indicatoare. Nu sunt complet pregatită, mulți bat sau sună insistent la poarta aceasta fără să înțeleagă că o fac în zadar...ție ti-am deschis, nu filma, nu face poze și păstrează totul pentru tine.
Aceasta este una din camerele inimii mele! Iartă-mi te rog deranjul, ți-am spus deja că nu primesc vizitatori iar eu încă renovez după ultimul dezastru.
Cum? Nu știai? Aici s-au dat multe lupte, au fost victorii și înfrângeri...dar ultima, ultima a distrus tot. Acum e bine totusi căci am aruncat tot ceea ce aparținea acelui trecut murdar. Au rămas doar ruinele acestea pe care le voi reabilita. Am început de o vreme, și lucrez din plin.
Poți observa cum în acea parte am reparat un perete, cum dincolo gardul e mai înalt și poți vedea culorile pe care le pregătesc. Îți place albastrul? Mie da, albastru acela...ca cerul. Despre roșu și roz nu mai pot zice nimic, iar azi mă gândeam la puțin mov, galben, verde și portocaliu. Știu că sună ciudat, dar nu te speria! Se spune că noi, oamenii, suntem o simfonie de culori. La sfârșit vei vedea și nu îți va veni să crezi.
Ești bine? Nu ai citit indicatorul acela? Uite-l ! E acolo și scrie mare să fii atent la curenți. În trecut tot locul ăsta a fost intoxicat cu aromă de pelin. Mi-au trebuit mulți ani să curăț aerul și totuși uneori când se iscă furtuni, ele aduc în agitația lor aroma aceea de altădată. O mai simt și când adie vântul care încearcă să îmi mângâie obrajii. Parcă vrea să persiste , iar eu, oricât aș încerca nu pot aerisi complet zona aceasta.
Încearcă să îți revii, cu timpul te obișnuiești..dar nu e cazul tău. Știu că ai venit doar să vezi, iar eu ți-am spus ca nu ai ce...ți-am spus că aici sunt doar ruine. Ți-am spus și că îmi e imposibil azi să păstrez pe cineva aici...și nu, camera asta, defapt întregul loc nu este al nimănui și nu știu dacă va fi prea curând. Poate va da buzna cineva complet echipat să rezidească, să mă ajute. Dar nu azi, poate nici maine...până atunci privește-mi mâinile, eu refac totul și putere am căci știu cui să o cer. Și mi-a dat-o în măsuri inimaginabile, și încă mi-o oferă, iar eu voi munci mai mult. Acum te rog, semnul acela indică iesirea...și încearcă să nu trântești ușa, căci îmi vei dărâma și tu pereții.
Aceasta este una din camerele inimii mele! Iartă-mi te rog deranjul, ți-am spus deja că nu primesc vizitatori iar eu încă renovez după ultimul dezastru.
Cum? Nu știai? Aici s-au dat multe lupte, au fost victorii și înfrângeri...dar ultima, ultima a distrus tot. Acum e bine totusi căci am aruncat tot ceea ce aparținea acelui trecut murdar. Au rămas doar ruinele acestea pe care le voi reabilita. Am început de o vreme, și lucrez din plin.
Poți observa cum în acea parte am reparat un perete, cum dincolo gardul e mai înalt și poți vedea culorile pe care le pregătesc. Îți place albastrul? Mie da, albastru acela...ca cerul. Despre roșu și roz nu mai pot zice nimic, iar azi mă gândeam la puțin mov, galben, verde și portocaliu. Știu că sună ciudat, dar nu te speria! Se spune că noi, oamenii, suntem o simfonie de culori. La sfârșit vei vedea și nu îți va veni să crezi.
Ești bine? Nu ai citit indicatorul acela? Uite-l ! E acolo și scrie mare să fii atent la curenți. În trecut tot locul ăsta a fost intoxicat cu aromă de pelin. Mi-au trebuit mulți ani să curăț aerul și totuși uneori când se iscă furtuni, ele aduc în agitația lor aroma aceea de altădată. O mai simt și când adie vântul care încearcă să îmi mângâie obrajii. Parcă vrea să persiste , iar eu, oricât aș încerca nu pot aerisi complet zona aceasta.
Încearcă să îți revii, cu timpul te obișnuiești..dar nu e cazul tău. Știu că ai venit doar să vezi, iar eu ți-am spus ca nu ai ce...ți-am spus că aici sunt doar ruine. Ți-am spus și că îmi e imposibil azi să păstrez pe cineva aici...și nu, camera asta, defapt întregul loc nu este al nimănui și nu știu dacă va fi prea curând. Poate va da buzna cineva complet echipat să rezidească, să mă ajute. Dar nu azi, poate nici maine...până atunci privește-mi mâinile, eu refac totul și putere am căci știu cui să o cer. Și mi-a dat-o în măsuri inimaginabile, și încă mi-o oferă, iar eu voi munci mai mult. Acum te rog, semnul acela indică iesirea...și încearcă să nu trântești ușa, căci îmi vei dărâma și tu pereții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu