Din furtună

M-am născut în furtună...și în ea am continuat cumva să trăiesc. Pare că nu știu altceva înafară de copaci căzuți în cale, de frânturi luminoase pe cer...că nu știu alte sunete înafară de tunete îndepărtate. Am răzbit într-una să trăiesc, m-am agățat de bucăți plutitoare în marea asta învolburată numită 'viață '. Am fost mereu pe linia de plutire...așezată acolo aproape de înec, mereu luptând să ies la suprafață într-un fel sau altul.

Au fost și zile liniștite, nu a fost mereu potop. Am luat și guri de aer proaspăt și m-am bucurat de soare...lovita apoi de alta furtună pe mare.

Tu ai intrat în marea mea în plină furtună. Ai intrat în mare atunci când eram pe punctul de a mă îneca...știam asta fiindcă era punctul în care obosisem să 'calc apa', obosisem sa dau din mâini, să caut obiecte plutitoare de care să mă agăț. Ai intrat în marea mea în plină furtună, ai rămas aici să aduci zilele cu soare, să mă lași să mă agăț de tine când se întețește furtuna. Au trecut ani de zile, ne-am făcut o barcă și încă plutim în derivă...încă ne încearcă furtuna și vor să ne alunge tunete.

Dar tu, iubitul meu...îmi cuprinzi mijlocul și mă strângi tare. Nu mai simt toți stropii de ploaie și la pieptul tău nu ajung fulgerele toate. Te iubesc! Știu că mă iubești și tu!

Plutim pe marea noastră încercând să primim furtuna în liniște, căutând soarele în secret...

Visam la un loc liniștit lipsit de furtună..și îl vom găsi împreună ..vom ajunge la mal iar furtuna o vom privi doar în cărți pe rafturi prăfuite. 

Gongul

Scriu tot de aici, de la acelasi geam cu lumini intermitente.. 

Viața este o cursă, iar in acest moment participam la un triatlon imens. Privesc in jurul meu si vad cum fiecare, în cursa lui se luptă. Unii au pierdut zilele astea, altii urmează sa piarda...altii încă gâfâie după un sprint dur. 

Ce grei trebuie sa fie peretii aceștia, câte povesti, câte lacrimi au ascultat. Câte curse încheiate trebuie să fi văzut, câte zâmbete de învingători au adunat. 

Cursa cea mare a noastră stă să înceapă... ne facem încălzirea de atâta timp pentru cursă, o povestim și studiem traseul...deși nimic nu e cert. Fiecare pas pe drumul acesta ne va arăta la randul său câte un ghimpe, câte un copac căzut. Așteptarea aceasta apasă pe suflet, suntem aici la start și așteptăm gongul. Așteptăm camera de sticla, costumul din balon...așteptăm valorile bune sa le întreacă pe cele rele. Așteptăm....

Alergând, împiedicându-mă în cursa aceasta mă voi urâ pentru dorința de azi

 Pentru dorința de a auzi sunetul de start, pentru dorința de a termina toate sprinturile obositoare și de a porni în cursa aceea lungă, dar care va încheia totul. 

Câți ghimpi vom aduna pe traseu? Câtă distanță o să adunăm, pentru noi..și pentru cei din jurul nostru? Cine o să rămână în galerie până la final indiferent de intemperii? Cine o să înțeleagă limbajul de pe acest traseu? 

Am o colecție de nume în suflet și în agendă. Am un refugiu cald si blând pentru furtună.

Să sune gongul!