Străin

Văd de aici de la distanță că sufletul tău este frânt. Dacă m-ai lăsa să mă apropii măcar o secundă, te-aș strânge atat de tare în brate încât , mai mult ca sigur , sufletul tău, s-ar reîntregi dintr-o dată. Dacă ți-ai deschide inima, și dacă m-ai lăsa să o cunosc...dacă m-ai lăsa să-ți cunosc temerile și totodată bucuriile. Dacă ți-ai acorda șansa de a te lăsa să mă ai.....
Sau poate nu văd bine. Poate vorbește singurătatea din mine, amestecată cu dorința de a-ți reîntregi sufletul...poate sunt prea sigură că eu sunt ce ai nevoie. Poate îmi doresc prea mult să te am, și de unde, dorința aceasta în a carei flăcări tu nu arunci nici măcar un pai? Chiar nu știu. Doar, există!